Concert Byron

La fix 7* luni de la primul lor concert în noua formulă, din Lăptărie (1 decembrie 2006), Byron nu prea mai are ce să-mi dovedească. Cam de la cel de-al doilea concert al lor mi-am dat seama că deja trecusem de faza în care mergeam să-i văd ca văd despre ce e vorba cu noul Byron. Acum, cînd nu mai aştept să mă convingă în vreun fel sau să-mi dovedească ceva, orice, exact asta se întîmplă. La fiecare concert sesizez cum continuă să crească, să se lege, să sune tot mai coerent şi mai firesc. Rar mi s-a părut Dan Byron aşa de luminos şi de în formă ca aseară, cu faţa şi cu vocea lui aşa de-al naibii de expresive. Muzica asta te ţine acolo, prezent tot timpul, căci nu sună niciodată la fel, dar te şi duce prin locuri care sînt numai ale tale.

ps: Pe "Lazy" mă gîndeam ce nebunie poate să dezlănţuie piesa asta într-un oarecare club într-o oarecare ţară, în vreme ce Bertrand stă între patru pereţi ai unei celule.

Ruoc on!

*Sînt 6 luni, într-adevăr, nu 7! Uite de-aia mă încurc eu şi la restul de la pîine.