Blue
Tot nu reuşesc să-mi dau seama de ce mi-a ramas în minte atît de puternic seara concertului. Era ceva acolo şi în mine ce nu poate fi explicat nici acum şi nici mai tîrziu, cînd va fi trecut un timp şi toate astea vor fi puţin mai departe, fără a fi sigură că şi mai puţin dureroase. „N-o sa mai fiu niciodata aceeasi. Sînt destul de aproape de ceea ce îl sperie pe Mani în Slide încît să-mi fie cu adevărat frică”, scriam cu ceva timp în urmă. Nici nu-mi imaginam cit de departe eram inca pe vremea aceea. Numai cei pe care îi iubeşti atît de mult te pot dezamăgi pe măsură. Înţeleg mai bine decît poţi să-ţi imaginezi.
N-am să mai povestesc despre seara cu Placebo pentru că mă urmăreşte îndeajuns de puternic încît să nu mai fiu capabilă să vorbesc despre asta. Aş fi vrut cu disperare să aud Blue American. Poate se vor întoarce vreodată ca s-o facă; sper doar să mai fiu pe aici.
N-am să mai povestesc despre seara cu Placebo pentru că mă urmăreşte îndeajuns de puternic încît să nu mai fiu capabilă să vorbesc despre asta. Aş fi vrut cu disperare să aud Blue American. Poate se vor întoarce vreodată ca s-o facă; sper doar să mai fiu pe aici.
0 Comments:
Post a Comment
<< Home