Super!

Constat că există o super modă, aceea de a-l folosi pe acest “super” cît mai des posibil, dacă se poate în fiecare propoziţie; cei mai iscusiţi în ale vorbelor resuşesc - fără nici un efort, bănuiesc – să-l ataşeze oricărei părţi de vorbire. Astfel, în piaţă găsesc “vinete super” şi “pepeni super dulci” (de nu ni s-o apleca!), la un concert în spatele meu o fată spune prietenei sale: „fată, ce super e!” (cu alte cuvinte mi se pare şi normal la asemenea vocal), în tren o altă jună povestea despre noul ei iubit care e super la un capitol despre care mă tem că nu se poate vorbi pe post, iar în metrou cineva spune că în vacanţă „m-am super distrat”, dovedind prin topica adverb-verb un înalt grad de cunoaştere a limbii engleze. Ce să mai pierdem vremea cînd totul e super! Şi, într-un final superdebordant şi superapoteotic, nimeresc pe RAIUNO la un ... „Super Varietá”!

Edit: Noul DOOM (the doomed one?!) ne permite să spunem "supervedetă"! Yeah, and I am the supergirl!