Incubus, boys and girls!

Am fost cu Martina (adică două insule Martinici s-au dus pe insulă) la festival. Ea îşi dorea să vadă The Cult [care au fost ok, multă energie, vocea cu personalitate a lui Astbury chiar şi după atîţia ani, Martina era în culmea fericirii - ea şi Liviu Zamora! :)), chitaristul: "Nice lake. What's in the lake? Ian: "Shit!" - very funny, aş fi vrut să ascult "Painted on My Heart"], iar eu Incubus. Au fost extraordinari, o relaţie foarte bună cu publicul, multă căldură şi naturaleţe, stil şi plăcere de a cînta. Playlist dozat în aşa fel încât să nu aştepţi prea mult piesele lor de rezistenţă, dar nici să nu le epuizeze prea curînd. Prestaţie live chiar mai bună decât mă aşteptam. Basistul îmi amintea de Erhan de scenă, iar Brandon era o amestecătură între Iggy Pop (zice Martina; şi da, a avut dreptate, chiar şi-a dat şi maioul jos!), Johnny Depp şi, n-o să credeţi, Jeff Buckley - a fost un moment în care luase chitara, rămăsese în maiou şi cădea o lumină roşie pe el, imaginea era şocant de asemănătoare cu cea lui Jeff pe scenă. Mi-au transmis o stare foarte bună, senzaţia că trece totul mult prea repede şi nici măcar nu m-am enervat că ne-am chinuit aproape o oră să găsim un taxi la întoarcere. Cum a spus Martina la un moment dat aseară, probabil cel mai viu lucru pe care-l poţi face este să cînţi pe scenă.

Are You In live la Bucureşti