Fără perdea

M-am trezit cu vecina de jos la uşă deunăzi, care se plînge că trag perdeaua prea des şi asta îl deranjează pe căţel, lucru ce determina o reacţie în lanţ, speriindu-se şi ea foarte tare ori de cite ori se întîmplă un aşa lucru înspăimîntător (adică la fiecare 5 minute, după cronometrarea ei). Aproape că n-am avut replică la aşa ceva, însă, acum, dacă aş revedea-o pe vecina, i-aş spune aproape cu lacrimi in ochi că simpatizez cu ea, că nu ştiu ce m-a apucat să trag perdeaua, ba mai mult, că blestem ziua în care am decis să pun perdea la fereastră sau că probabil nu eram în deplinătatea facultăţilor mintale cînd am făcut-o (e adevărat că mai aud voci din cînd în cînd) şi că o rog, dacă se poate, să plece cît mai des de acasă şi să-l lase singur pe căţel, dacă se poate chiar şi în timpul săptămînii, nu numai în weekend, ca să latre întruna şi să nu pot dormi, că şi-aşa o viaţă am şi-o dorm şi p-aia. I-aş propune, de asemenea, să nu mai trag nici apa la toaletă, deoarece îl scoate din minţi pe odorul lătrător, lucru care pe mine nu mă deranjează absolut deloc, chiar îmi mîngîie auzul (şi ştim că în baie rezonanţa e foarte puternică), însă n-aş vrea s-o am pe conştiinţă că a facut infarct, speriindu-se din cauza căţelului care s-a speriat din cauza mea. Şi i-aş mai spune, aşa într-o doară: “Mînca-i-ai coada, cucoană!”

PS: Dragă Azorică sau cum te-o chema, eu ador căţeii, tu n-ai nicio vină că ai o stăpînă deraiată de pe şine. Ham ham!