Mîncărică de cioburi

La birou ne comandăm masa de prînz de la un restaurant cu renume. Nu că ar conta renumele, dar aşa, ca fapt divers. Tot ca fapt divers, azi am pohtit să mănînc mîncărică (de ce se folosesc diminutive în denumirile mîncărilor n-am să înţeleg niciodată - sărmăluţe, tocăniţă, ciorbă de văcuţă, chifteluţe, etc, mă rog...) de mazăre. Nici nu iau de două ori din ea, că dau peste un ... ciob; vreo 12 cm lungime, destul de gros. Trecem peste sperietura trasă şi peste nervi, dăm telefon si ne-o trînteşte un deştept în moalele capului: "Nu pot să-mi explic provenienţa ciobului, la noi nu s-a spart niciun geam. Sînteţi sigură că nu e de la dumneavoastră?" Mama voastra de restaurant!