Daca as avea creta...

Stiu ca e duminica si e devreme, poate dormiti inca, dar "nu stiti ce pierdeti".

Dupa ce azi-noapte m-am delectat din nou cu nunta de peste drum, neputind sa dorm, ei, asta-i buna acum, mai vroiam sa si dorm, nici nu m-am trezit bine si, (ca sa fiu razbunata sau ce?) dau peste o emisiune absolut minunata, fara de care nu inteleg cum am putut trai pina acum. La DDTV e un matinal sub forma de cerc literar-muzical facut de niste capete patrate. Ce muzica! Orga de restaurant, voci pitigaiate, muzica de nunta facuta intr-un cort asezat printre blocuri de niste "personaje artistice de o anume dimensiune", dar ce dimensiune! Pe unde e dimensiunea aia, dom'le, ca-mi scapa momentan? Printre artisti, 2 copii, preadolescenti. Li se pare probabil grozav ca se vad la televizor, doar niste parinti cretini i-ar fi putut aduce acolo. Si, binenteles, nu putea lipsi poezia din acest program muzical atit de rafinat, pentru care chiar ma gindesc sa fac ceva reclama printre prieteni si necunoscuti, sa se mai chinuie si ei, ca si-au pierdut deja prea mult timp din viata facind multe alte lucruri mai importante, zic ei. Exista un poet, Catalin Imi Scapa Numele, care ne vorbeste foarte serios despre poezie, arta, "dualismul intre a scrie si a simti", despre cuvintele care "s-au descuamat de sensul lor", "sorginte", despre cum "oamenii vor sa aiba propriul lor habitat, o cetate inexpugnabila", despre cum "sa scrii cu creta versuri dezgolite de orice inventie diabolica a ambitiei omului de a fi destept" si altele din care n-am inteles nimic si ma simt atit de proasta pentru asta. Or fi versuri pe care trebuie sa le citesti de mai multe ori ca sa intelegi ceva din ele. Ma incurajez, insa, spunindu-mi ca mai am o sansa, ca "daca as avea creta, nu m-as mai insingura". Prezentatorul, Cristian Groza, un cretin notoriu, abia isi mai poate stapini emotiile, deschide o carte din care "recita" niste monstruozitati "plastice", cer un pahar cu apa, simt ca mi se face rau cind spune ca emisiunea "se apropie de final", dar inima-mi impresionata imi vine la loc cind il aud amenintindu-ma ca ne mai vedem si diseara. Ce pacat, insa, Martina vrea sa ma scoata prin oras! Uite asa face ea de fiecare data tot posibilul sa n-am si eu mici bucurii artistice in viata asta! Imi reproseaza, in schimb, ca nu citesc!