Distors a înviat
Aşa ne ameninţa cîndva.
Nu prea ştiam la ce să mă aştept de la al nu ştiu cîtelea debut al lui Dan Byron într-o trupă. Nu că n-aş fi ştiut ce înseamnă să-i auzi vocea desfăşurîndu-se în voie cu o expresivitate pe care n-am întîlnit-o la prea mulţi solişti vocali, dar nu ştiam la ce să mă aştept din punct de vedere muzical. În cele din urmă s-a dovedit a fi cea de-a doua mare surpriză în ultima perioadă, după Trend Off (vorbind strict cronologic). Noua trupă Byron (căci există şi o veche trupă Byron) sună foarte bine, este sigură pe ea, nu exagerează în niciun fel, îţi dă cîte un solo de chitară de să-l ţii minte, îţi dă o gură de aer cu vocea care trece cu o uşurinţă uimitoare de la volum redus, aproape şoptit la o forţă care te scoate din tine, însă e dozată exact atît cît şi cum trebuie ca să nu te deranjeze în vreun fel la ureche şi cu nişte versuri care te pun pe gînduri. Rău de tot. Şi încă un lucru care mie mi se pare foarte important şi pe care aseară l-am observat cu precădere la Byron: plăcerea de a cînta.
BYRON – Politik (cover)
Filmat de transp
Nu prea ştiam la ce să mă aştept de la al nu ştiu cîtelea debut al lui Dan Byron într-o trupă. Nu că n-aş fi ştiut ce înseamnă să-i auzi vocea desfăşurîndu-se în voie cu o expresivitate pe care n-am întîlnit-o la prea mulţi solişti vocali, dar nu ştiam la ce să mă aştept din punct de vedere muzical. În cele din urmă s-a dovedit a fi cea de-a doua mare surpriză în ultima perioadă, după Trend Off (vorbind strict cronologic). Noua trupă Byron (căci există şi o veche trupă Byron) sună foarte bine, este sigură pe ea, nu exagerează în niciun fel, îţi dă cîte un solo de chitară de să-l ţii minte, îţi dă o gură de aer cu vocea care trece cu o uşurinţă uimitoare de la volum redus, aproape şoptit la o forţă care te scoate din tine, însă e dozată exact atît cît şi cum trebuie ca să nu te deranjeze în vreun fel la ureche şi cu nişte versuri care te pun pe gînduri. Rău de tot. Şi încă un lucru care mie mi se pare foarte important şi pe care aseară l-am observat cu precădere la Byron: plăcerea de a cînta.
BYRON – Politik (cover)
Filmat de transp
"Losing control is the best when you need to forget" ('Loosing Control')
Următoarea cîntare de club: 15 decembrie, Yellow Club.
posted by mary at 12:16 AM
6 Comments:
ma, nu ca nu as fi de acord cu tine, dar exista mici influente urmistice (daca nu exista, tocmai a fost inventat,cuvintul si anume),care se simt prea putin la partea vocala,ce-i drept, dar la la partea instrumentala(si aici ma refer strict la flaut)sint mai mult decit evidente, ca sa nu zic strigatoare.
daca mi-aduc bine aminte ai avut senzatia unei asemanari numai la o singura piesa si asta pentru ca era mai multa chitara acustica in ea decit in celelalte. am si fost de acord cu tine, strict din acest punct de vedere. in rest, simplul fapt ca flautul exista si la urma si la byron nu cred ca inseamna o asemanare 'strigatoare'. e doar acelasi instrument.
foarte tare concertul(cel din Preoteasa), dar am inteles ca si mai tare a fost cel din Laptarie, la care n'am mai ajuns, bloody me! suna foarte bine, membrii trupei sunt tineri si au o energie tare molipsitoare. abia astept concertul din Yellow! :)
la cel din preoteasa nu am fost, insa diseara am sa va fac 2 anunturi! stai tuned!
:))nu vb de flaut la piesa respectiva. imi place k te ataci. hihihi
ce anunturi, ce anunturi?
am zis sa ma mai atac si singura ca altii ma ataca destul!
ce nu fac eu dintr-o/pentru o cauza nobila (a se citi muzicala)!
Post a Comment
<< Home