Lumea face socoteli, bilanţuri, statistici. Că e sfîrşit de an. Şi ce dacă este sfîrşit de an? Cu excepţia Craciunului, cînd ar trebui să stai mai mult cu oamenii care înseamnă ceva pentru tine şi să te gîndeşti ceva mai mult la lucrurile care contează, restul nu este altceva decît o perioadă ca oricare alta. Asta dacă nu se transformă într-un bîlci dezgustător de colo pînă colo. Iertaţi-mă că nu trăiesc bucuria sărbătorilor, că nu mă duc să văd luminiţele şi brazii din oraş, că nu reacţionez la spiritul Crăciunului, whatever that means. Unele lucruri pe care le pierzi sau care ţi se iau nu se mai întorc niciodată. Nu e adevărat că timpul vindecă sau că totul trece. Nimic nu trece cu adevărat vreodată. N-aş mai vrea decît să n-o mai vad tristă pe mama, să stau la căldură cu o cană de vin fiert în mînă şi cu muzica în urechi şi să vii.