Mi-au prins tare bine cele cîteva zile petrecute cu Martina şi cu ai ei în căsuţa ei de la ţară, cu muzicile (puse tot de mine, normal), cu vin fiert, un film-două, de fapt trei, cu Grim care este zăpăucul casei şi care nu concepe ca cineva să mănînce sau să facă ceva, orice, în prezenţa lui fără ilustra sa participare, cu Teri de care m-am înnamorat iremediabil şi pe care am vrut s-o vîr în geantă la plecare - dar ce scandal ar fi făcut Totosh al meu, care e un fel de Grim în variantă pisicească, cu telefonul care a făcut-o pe Martina aşa de bucuroasă cum n-am mai văzut-o de prea mult timp şi cu bunicul care mi-amintea de bunicul meu, cu umorul pe care nu şi l-a pierdut nici la aproape 90 de ani; trecem peste cafeaua cu sare de lămîie în loc de zahăr, operă proprie, sau peste faţa de masă pătată tot cu cafea - şi nu băusem nimic, honest! - sau peste cum am reuşit eu să blochez laptopul în loc să-l închid; în rest am fost impecabilă, ca de obicei. Încă mai simt ca anul trecut pe vremea asta, nu sînt un exemplu de optimism (nu sînt un exemplu de nimic, de fapt), însă e ceva mai multă linişte acum. Ceea ce vă doresc şi vouă, dacă asta e ce căutaţi.

Grim

Teri