Timpuri Noi în concert
1. După cam multă vreme, am reuşit să mai ajung la o cîntare cu Timpuri Noi. Ştiu că spun mereu ca o moară stricată acelaşi lucru, dar aşa e. Oamenii aştia sînt şi acum înainte cu mult faţă de aproape tot ce se cîntă azi în România, aşa cum erau şi cu nici nu mai ştiu cîţi ani în urmă. Şi tot aia cîntă. Unii ar putea să ia chestia asta ca pe o palmă.
2. Mă bucur că Silviu Sanda a rămas totuşi în trupă. Dispăruse la un moment dat din peisaj.
3. Pe cât de mişto a fost cântarea, pe atât de proaste poze am facut. Nu ştiu ce naiba am avut. M-am mai jucat un pic cu ele, ca să mai ascund din nepricepre :D.
posted by mary at 1:08 PM
4 Comments:
si n-ai zis nimic de mine?!
care am afost numa' un rinjet, k ala numai zimbet nu mai era de fericire? :((
adevarul e ca cîntarea asta a functionat ca o cheiţă care odată întoarsă ţi-a asigurat ţie zîmbetul/rînjetul ala pe termen nelimitat pe făţucă.
la mai multe
că ţine toţi la maricicaaa....
he he , mai ales aia in care artanu are niste ochi de vampir :))
fermecător artan ca-ntotdeauna :)
Post a Comment
<< Home