Placebo la Bucureşti

Conform metropotam, pe 16 iunie vom revedea Placebo la Bucureşti.

Pe mail, de la Andrei.

Coincidenţă sau nu, de curînd am auzit o reporteră relatînd despre un hotel de "3 steluri". Şi totuşi, nu era la vamă.

Concert Byron

la care o să ajung, cu condiţia să supravieţuiesc zilei de 19.

Semnează, probabil, "un grup de vizitatori cu capsa pusă" :D

Steve Vai

Tender Surrender
Pe 15 aprilie acum cîţiva ani era concert la ora asta la Bucureşti.

Rugăciunea de dimineaţă, prînz şi seară

"Te rog, Doamne, măcar un şoarece la două zile" (www.resursadefun.ro)

Pentru că mi-am amintit azi de nişte lucruri şi oameni la care nu mă mai gîndisem o vreme:

Sailing Ships şi Darkness, Darness

"Dacă nu e peisage, prefer mai bine să cad pe gînduri" (dintr-un film românesc de pe vremuri); sau, mă rog, poate să mai cînt şi io ceva

Byron - No Man's Land

Cam acolo m-a dus Baronul de aseară din Lăptărie. Pentru fix două ore, pentru că au fost neobişnuit de punctuali. Eu, una, aş prefera să fie punctuali cu începutul concertului, dar să mai întîrzie cu finalul, măcar cît să mai intre şi un "One Time". Ceva mai puţine coveruri aseară, în varianta prescurtată a unui concert Byron (Cristi Mateşan a mai şters-o la o altă cîntare, pînă nu-şi pierdea încălzirea). Printre ele, "Winter" (Tori Amos) şi, call me crazy, dar ieri am ascultat-o foarte mult pe Tori, gîndindu-mă ca n-am auzit încă un cover al unei piese cu voce feminină. Totuşi, registrul vocal al lui 6fingers parca era cam grav pentru piesa asta. În rest, sună totul firesc, legat, trecerile de la acordurile calme, cuminţi la cele în forţă, la chitara cu "distors a-nviat!", la strigătele lui Byron, micile pauze din timpul pieselor, care sînt liniştea de dinaintea furtunii dau tot farmecul. Dan poate să fumeze, să bea şi să nu doarmă cît vrea, el tot cîntă din ce în ce mai bine!
Urmează 19 aprilie în Old School şi 10 mai în B52. Ruoc.