Tuesday, January 29, 2008
Piesă bună pentru cînd simţiţi că aţi strînge pe cineva de gît sau vă apucă toţi "dracii deprimaţi"
Trupa se intituleaza Get Set Go (poate îi ştiţi din coloana sonoră a serialului Grey's Anatomy, "Crying Shame"), iar piesa este Die Motherf___er Die.
Sau aci, acusticeşte.
Friday, January 25, 2008
Thursday, January 24, 2008
Silence is positivity
De dimineaţă erau în metrou trei doamne (35-40 de ani), blonde toate, ai fi putut crede că erau surori, însă cred că erau doar foarte bune prietene. Zîmbeau foarte mult, îşi povesteau ceva entuziasmate, rîdeau pe alocuri, probabil nu se văzuseră de ceva vreme în trio; în fine, era multă bucurie acolo. Erau colţul vesel al metroului dimineaţa cînd toţi sînt fie somnoroşi, fie bosumflaţi, fie obosiţi, fie deprimaţi, fie scîrbiţi, fie toate la un loc. Eu însămi simţeam că o să mă prăbuşesc şi n-o să mă ridice nimeni de jos. Fetele comunicau prin semne şi totuşi starea lor de bine (cel puţin aparentă) era zgomotoasă prin culoare. La Timpuri Noi, una dintre ele a coborît odată cu mine, după ce s-a îmbrăţişat strîns cu celelalte două. Cînd am pus piciorul pe peron am realizat că în tot timpul ăsta ascultasem în căşti Silence Is Easy (Starsailor).
Mergînd pe stradă spre birou, mă gîndeam la întîlnirea de aseară cu Martina (prietena mea cea mai bună), cum stăteam în cafeneaua de sub Lăptărie neştiind ce să-i spun despre mine din ultima vreme, dar ştiind că ea înţelege întotdeauna şi cum mă gîndeam că o să scriu despre asta, iar acum nu mai sînt în stare.
Şi ascultam Positivity (Suede) ca să-mi placă şi mie dimineaţa măcar un pic.
Monday, January 21, 2008
Recomandare
Există cineva care scrie foarte frumos, pe care nu l-am întîlnit decît indirect şi ne-personal prin cea mai bună prietenă a mea, Martina, şi căruia sper să i se recunoască într-o zi talentul. Are "nişte vorbe cum trebuie", cum spunea bunicul Martinei într-un cu totul alt context şi referitor la cu totul altă persoană.
ultima neîntîlnire
de Catalin Pavel
de Catalin Pavel
2007-10-24
nu ne-am mai văzut de mult
de la nici o despărţire.
din greşeală azi am vorbit la telefon
şi ne-am dat o neîntîlnire.
ne vom neîntîlni pe bulevardul magheru, la teatru
emoţionaţi la doişpe
la unu la două la trei şi la patru.
mai tîrziu ne vom nepărăsi
aşa cum n-am făcut-o niciodată
şi după obiceiul nostru personal
ne vom iubi fără să fim de faţă.
noi ne vedem cel mai rar azi,
şi o să ne vedem pentru mult timp
poate chiar pentru prima oară,
aşa că putem să lipsim.
sursa: http://www.agonia.net//
Dacă vă spune ceva şi sînteţi curioşi pentru mai multe, mergeţi aici.
Saturday, January 19, 2008
Strange dream brother delight
Ei, mi-am mai făcut o dambla pe blogul ăsta, pe care, ca să nu ziceţi că pierdeţi vremea dacă mai intraţi din cînd în cînd şi ca să nu pun eu zi de zi cîte ceva cu Buckley, na, îl aveţi în dreapta cu cîteva cîntece grozave. Încă mai cred că este unul dintre cei mai speciali muzicieni şi că pierderea lui este ceva enorm şi absolut de neînţeles. Şi cînd mă gîndesc cît am pierdut numai pentru că nu am apucat să-l văd măcar o dată pe scenă, chiar şi în cîrciumile/cafenelele alea în care se ducea el să cînte fără să-i pese de promovare, publicitate şi altele ce ţin de comercial.
El găseşte cuvinte chiar şi pentru lucrurile pentru care nu există cuvinte.
music is endless
Thursday, January 17, 2008
Sunday, January 13, 2008
Monday, January 07, 2008
Thursday, January 03, 2008
La început n-am vrut să ies în zăpadă. Mi-era prea somn şi prea lene. Apoi mi-a plăcut afară. Mă gîndeam cît este de cînd nu m-am mai jucat în zăpadă sau, şi mai rău, de cînd nu m-am mai dat cu sania. Cîţiva ani, nici nu mai ştiu cîţi, cu tata... cînd încă mai era pe aici ca să dea în mintea fiică-sii, om în toată firea...
Nu deranjaţi, vă rog, momentan savurez vinul fiert cu scorţişoară. Nu luaţi în seamă ce scrie pe cană, ăla chiar este vin.