Monday, July 30, 2007

Urme mai vechi

Mi s-a facut tare dor de ei. Aveau ceva special împreună.































Wednesday, July 25, 2007

Rău cu rău, dar mai rău fără rău

Asta mi s-a părut întotdeauna o zicere absurdă, dar, mă rog, mai bine ar fi zis-o pe asta în loc de "problema ar fi că nu-i nicio problemă". Ion Cristoiu. La "Sinteza zilei".

Monday, July 23, 2007

Stress the 'i' as in 'idiocy'

Spre disperarea Corinei, care iar o sa spună ca m-am tîmpit de scriu (din nou) despre Adi Minune, să vă spun, în caz că aţi ratat o aşa ştire senzaţională, că "După aproape douăzeci de ani de carieră, Adrian Minune, cel mai vestit manelist, a început să resimtă, din plin, urmările stresului. Din cauza nopţilor pierdute şi a mâncatului pe fugă, cântăreţul are probleme cu unghiile, care se exfoliază. Prin urmare, el a decis ca, de acum înainte, să fie mult mai selectiv în ceea ce priveşte spectacolele şi cântările la nunţi".
Desigur şi nouă ni se exfoliază unghiile, de la zgîriatul pe ochi de ciudă că n-o să mai cînte Adi la nunţi.

Sunday, July 22, 2007

Plus cu plus dă minus

La cele 47.385 de grade de afară, la birou curgea apă caldă pe ţeava de rece (care nu se încălzise pe ţeavă, era chiar apă caldă!), iar pe Iuliu Maniu între Armata Poporului Şi Gorjului funcţiona perfect iluminatul stradal în plină zi. De data asta plus cu plus chiar dă minus. Foarte multe minusuri.

Monday, July 16, 2007

Conferinta de presa a lui Tori, Bucuresti, 13 iulie

Tori Amos live in Bucharest - Silent all these years

adica perfectiunea.

Saturday, July 14, 2007

Strange Little Tori

Nu mă pot aduna să povestesc despre Tori. Stranie, minunată, tulburătoare.

"Silent All These Years" perfectă.

Fragmente aici, aici şi aici.

Şi, din categoria "aş fi vrut să ascult şi nu am ascultat":
Pancake
Mrs. Jesus
Winter

So, "when you're gonna come when you're gonna come" again?



Thursday, July 12, 2007

Tori Amos

Winter live, piesa pe care sper s-o aud si in seara asta.

Tori Amos - Enjoy the Silence

Tuesday, July 10, 2007

Din nou Plant

O poveste frumoasă şi nişte poze frumoase.

Alte filmări de la concert

Acum o aştept pe Tori şi parcă e o coincidenţă stranie, dacă ne gîndim la cît de mult a însemnat Plant pentru ea, la faptul că au cîntat împreună ("Down by the Seaside") şi mai ales cum i-a refuzat acestuia cererea în căsătorie.

Silent All These Years, aşteptînd-o... şi întrebîndu-mă ce o să mai aştept după aceea...

Monday, July 09, 2007

Really strange sensation/delight


În loc de piesele care-mi rămîn în cap şi-suflet dintr-un concert, adică alea care sunt vîrfurile sau care doar mă ating pe mine într-un anume fel, de data asta a fost doar o învălmăşeală de stări pe care nu le pot separa şi care tocmai de aceea sunt mai pregnante. Nu ştiu ce persistă mai mult acum, la mai puţin de 24 de ore după concert, ore care par, însă, cu mult mai multe; bucuria pe care am simţit-o cînd a apărut pe scenă venind prin spatele tobelor, forţa, expresivitatea, atmosfera, umorul, eleganţa naturală, tinereţea, imaginea sau vocea aproape nealterată a lui Plant. Mi-a lipsit foarte tare "Darkness Darkness", de exemplu, dar aproape că nici nu mai contează, cîtă vreme a fost Babe I'm Gonna Leave You (ţi-aminteşti Martina cum am stat noi într-o noapte, acum mulţi ani, să scoatem versurile de pe o înregistrare, de ultimele sărbători petrecute cu Ştefan?), care nu este decît un cîntec perfect. Accentele orientale pun rockul şi pe Plant în valoare într-un mod atît de proaspăt, firesc şi surprinzător, în acelaşi timp. Exact ca un "known unknown". Finalul concertului părea mai degrabă începutul. Mă îndepărtasem un pic de scenă, iar de la distanţă imaginea lui Plant părea şi mai fermecătoare.

And he "came all the way from... somewhere"...


Standing on a hill in my mountain of dreams,
Telling myself its not as hard, hard, hard as it seems
(foto: kiko.fototarget.ro)

Sunday, July 08, 2007

Live Earth


Robert Plant (în seara asta la Romexpo)

Most High (cu Jimmy Page)

Darkness Darkness

Morning Dew

Monday, July 02, 2007

Omonime

Adică piese care au acelaşi nume, dar sunt total diferite. Iată deocamdată cîteva. Aştept sugestii. Atenţie: fără coveruri!

Drive - Incubus
Drive - varianta Scorpions sau, dacă preferaţi originalul, Cars

One - U2
One - Creed
One - Metallica

Home - Depeche Mode
Home - Zero 7

Sunday, July 01, 2007

Au, inima! Au capu'! Au, vocea!

Oana cîntă. Oana Zăvoranu. Asta pentru că a scăpat nezăvorîtă. Ce dacă este total "afoană" sau nu pretinde să aibă "veleităţi de Mariah Carey"?! Asta nici măcar nu este adevărat. Ea chiar are voce, este un talent înnăscut, o mare speranţă (s-a născut talent, dar n-a rămas nici măcar speranţă, really), un mare artist, neînţeles, însă. Toţi cei care spun altceva sînt doar nişte oameni răi şi invidioşi, invidioşi pe ea, care acum este, desigur, "mai bună ca niciodată". Fir-ar să fie, că tocmai ce-mi trecuse durerea de cap şi m-a luat iar şi mai abitir cînd am auzit-o cîntînd ceva de "iniiiiiiiimaaaaaaa". La lansare. De album. Primul ei album. E doar primul! O lansare la apă cînd face, că aşa măcar nu i-am mai auzi glăsciorul fin!