Vechile şi noile Urme

Uneori este deajuns doar să vezi un om, nu neapărat după foarte multă vreme, ca să te bucuri pur si simplu. Nu mi se întîmplă cu prea mulţi. Mani este unul dintre ei şi ieri a fost să fie. Trend Off is finally on:

Avem şi clipul cel nou:

Is It Fair

Kumm şi Byron

Nu împreună, căci nu mai obişnuiesc asta de ceva vreme, ci Kumm în seara asta în Lăptărie de la 22.00, iar Byron mâine seară la Clubul Ţăranului Român, aniversare de 1 an. Sărbătorirea va arăta/suna cam aşa:

Uneori este deajuns doar să vezi un om, nu neapărat după foarte multă vreme, ca să te bucuri pur si simplu. Nu mi se întîmplă cu prea mulţi. Mani este unul dintre ei şi azi a fost să fie.

Pe 10 decembrie vine în sfîrşit albumul cel nou al Urmei, care pentru unii dintre noi nu mai este de multă vreme nou, fie că deja se compusese din piesele pe care le cîntau cu mult înainte în concerte, fie că a fost ascultat într-o întîlnire organizată în urmă cu un an. Ar fi mai multe de spus, însă mai povestim după lansarea propriu-zisă. Good coffee in your blood!

Allright

A Place for Me

Deschizînd yahoo-ul, am dat de acest filmuleţ funny (să ai pe cineva care să te facă sa rîzi atunci cînd eşti trist contează poate mai mult decît multe alte lucruri) şi mi-am amintit şi de ăştia doi.

Day Is Done

... unul dintre cele mai frumoase cîntece ever... (din Five Leaves Left, 1969)
Nick Drake

Remember Freddie

The Great Pretender

I guess I wanna be disoriented... at least once a week.

What I want people to get from the music? Whatever they want... whatever you like.

This is Jeff telling some stories, mainly with his eyes

And still counting... (3)

Numai mie mi se pare redundantă formula "deşi/cu toate că.... totuşi"? Totuşi, se prea poate ca corect să fie "cu totuşi că". Or so I've heard.

E ziua ei, zi perfectă ca ea, desigur, şi munceşte de la 7 dimineaţa (munca te-nvaţă, munca te-nalţă). Foarte urît. Corina, ia măsuri sau venim peste tine! La mulţi ani, ţ'ar capu'ăla dăştept!

Timpuri Noi - Victoria

Răspunsul unui client restant. De la Ana S.

Pure morning

Am început ziua pe drum cu As I Sat Sadly by Her Side, Blue American, Blind, Pure Morning. Pe la Taboo deja nu mai suportam. Mai rar aşa dimineaţă veselă.

Are dreptate Magda. Mîine incerc "Sanie cu zurgălăi".

LS

Mă întorceam de la Martina, aveam Little Star în urechi, metroul era aproape gol, luminile ciudate şi mă întrebam ce lipseşte.

Şi m-am amintit de Be There - Unkle & Ian Brown

Letting the cables sleep

by Bush
parcă merge pe vremea asta şi la starea pe care o deţin la purtător

And still counting... (2)

Ieri era "omniprezent peste tot", azi este "colagel". Aştept cu nerăbdare noutăţile. Hai că nu e chiar aşa plictisitor la birou!

Kramer in the subway

Mă gîndeam azi ce mă enervează cel mai tare la metrou: că se năpusteşte lumea să urce în tren tocmai cînd vreau să cobor, curentul de aer de la ieşire/intrare, barbaţii care stau pe scaun, dar cu mîinile în sus pe bară - cum era aia? "aruncaţi-vă mîinile-n aer, cine nu şi le prinde e fraier" (ei, ăştia nu e fraieri, şi le prind. De bara de sus). Asta mai ales dacă e vară şi li s-a terminat săpunul. Ei, dar cel mai mult mă inervează cînd se năpusteşte toată lumea să ocupe un loc. Eu, care sînt mai bleagă aşa de felu' meu, nu fac chestia asta. Dacă găsesc un loc bine, dacă nu, nu. Astă-seară, la Eroilor, unde vine pentru Industriilor un tren gol, eram chiar în dreptul uşii (că aşa nimerisem), aşa că aveam toate şansele să prind şi eu un loc fără prea mari eforturi. Soseşte trenul, nici nu se deschid bine uşile şi e plin, iar eu sînt tot în picioare. De fiecare dată cînd se întîmplă asta, mă simt aşa solidară cu preferatu' Kramer care, săracu', deşi luptă cu disperare, nu mai găseşte niciun loc liber în tren.

P.S. Chiar dacă v-a plictisit textul, daţi neapărat pe link, că vă trece. Vedeţi să nu vă înecaţi de rîs!

And still counting... (1)

Îmi cer scuze, am pretenţii mult prea mari. De aia nu ajunge nimeni la nasul meu. Îmi cer scuze că caut predicatul într-o propoziţie şi el ioc, că m-am săturat de virgulă înainte şi după şi/sau (exact atunci cînd nu e nimic intercalat) şi de inutilul şi din "ca şi" ca să evităm vreo cacofonie care nici nu există, iar cînd chiar este cazul de cacofonie, s-o trîntim elegant. Şi-mi mai cer scuze (public, da?) şi că o deranjez pe şefa cînd stă la taclale cu secretara şi mă bruiază în timp ce io încerc să redau în limba engleză toate prostiile de mai sus.

Fire de tort

Care mai vreţi, care mai serviţi, tort de mere cu frişcă. Opera mamei.

Din anii '30 pînă în zilele noastre

Miţi Vasilescu sau ... ?

(banner mare la Unirii de curînd)

Moş Nicolae Andrieş

Ca să vă pregătiţi din timp.

John Frusciante

The Past Recedes

Interviu + concert Kumm

Un interviu foarte fain filmat ieri cu Oigăn şi Cătă de la Kumm aici.

Plus înregistrarea concertului de 10 ani de la Operă pe Soundcheck:

Partea I - Pe scena : Zob, Travka, Ada Milea, Luna Amara si Timpuri Noi

Partea a doua, Aripa stîngă - Pe scena: Mircea Toma, The Mood si Kumm (de 10 ani, cu toate chipurile)

Partea a treia, Aripa dreaptă - Pe scena: Kumm de atunci si Kumm de acum

Fără perdea

M-am trezit cu vecina de jos la uşă deunăzi, care se plînge că trag perdeaua prea des şi asta îl deranjează pe căţel, lucru ce determina o reacţie în lanţ, speriindu-se şi ea foarte tare ori de cite ori se întîmplă un aşa lucru înspăimîntător (adică la fiecare 5 minute, după cronometrarea ei). Aproape că n-am avut replică la aşa ceva, însă, acum, dacă aş revedea-o pe vecina, i-aş spune aproape cu lacrimi in ochi că simpatizez cu ea, că nu ştiu ce m-a apucat să trag perdeaua, ba mai mult, că blestem ziua în care am decis să pun perdea la fereastră sau că probabil nu eram în deplinătatea facultăţilor mintale cînd am făcut-o (e adevărat că mai aud voci din cînd în cînd) şi că o rog, dacă se poate, să plece cît mai des de acasă şi să-l lase singur pe căţel, dacă se poate chiar şi în timpul săptămînii, nu numai în weekend, ca să latre întruna şi să nu pot dormi, că şi-aşa o viaţă am şi-o dorm şi p-aia. I-aş propune, de asemenea, să nu mai trag nici apa la toaletă, deoarece îl scoate din minţi pe odorul lătrător, lucru care pe mine nu mă deranjează absolut deloc, chiar îmi mîngîie auzul (şi ştim că în baie rezonanţa e foarte puternică), însă n-aş vrea s-o am pe conştiinţă că a facut infarct, speriindu-se din cauza căţelului care s-a speriat din cauza mea. Şi i-aş mai spune, aşa într-o doară: “Mînca-i-ai coada, cucoană!”

PS: Dragă Azorică sau cum te-o chema, eu ador căţeii, tu n-ai nicio vină că ai o stăpînă deraiată de pe şine. Ham ham!