Pisica Martinei, Teri, este proaspătă mămică. Deocamdată, puiuţii sînt în pod, acolo unde şi-a ales ea culcuşul. Cu acordul mămicii, revenim cu poze curînd.

Timpuri Noi în concert

1. După cam multă vreme, am reuşit să mai ajung la o cîntare cu Timpuri Noi. Ştiu că spun mereu ca o moară stricată acelaşi lucru, dar aşa e. Oamenii aştia sînt şi acum înainte cu mult faţă de aproape tot ce se cîntă azi în România, aşa cum erau şi cu nici nu mai ştiu cîţi ani în urmă. Şi tot aia cîntă. Unii ar putea să ia chestia asta ca pe o palmă.

2. Mă bucur că Silviu Sanda a rămas totuşi în trupă. Dispăruse la un moment dat din peisaj.

3. Pe cât de mişto a fost cântarea, pe atât de proaste poze am facut. Nu ştiu ce naiba am avut. M-am mai jucat un pic cu ele, ca să mai ascund din nepricepre :D.

Când am ajuns de dimineaţă la serviciu, la intrare în clădire stătea o doamnă, cam de-o vârstă cu mama. Am salutat-o, mi-a răspuns cu uimire, am deschis şi m-am îndreptat spre lift. M-a urmat şi am aşteptat împreună liftul, fără să spună vreun cuvânt. Am invitat-o să urce prima în lift şi după ce m-am instalat şi eu şi am întrebat-o la ce etaj merge, mi-am dat seama că se retrăsese într-un colţ micuţă şi aproape speriată. N-am ştiut să fac alt lucru mai potrivit decât să-i zâmbesc. Apoi cele 7 etaje păreau interminabile. Am coborât înaintea ei, urându-i o zi bună. "O zi bună", mi-a răspuns, iar în timp ce deschideam uşa liftului am mai auzit-o mormăind ceva cu o voce plânsă. Se închisese uşa şi liftul plecase deja când am realizat că spusese "nu ca a mea". Nici măcar nu o întrebasem dacă puteam s-o ajut cumva. Deşi uneori nu e nimic de făcut pur şi simplu...

S-aveţi o zi mai bună decât a ei. Măcar e soare.

Măria şi Măria Sa