Sunday, December 31, 2006

Jeff Buckley's New Year's Eve Prayer

Tuesday, December 26, 2006

Queen live

La TVR2, diseară, 23.15

Monday, December 25, 2006

Jeff Buckley - Hallelujah (NPA Live'95)

Saturday, December 23, 2006

Lumea face socoteli, bilanţuri, statistici. Că e sfîrşit de an. Şi ce dacă este sfîrşit de an? Cu excepţia Craciunului, cînd ar trebui să stai mai mult cu oamenii care înseamnă ceva pentru tine şi să te gîndeşti ceva mai mult la lucrurile care contează, restul nu este altceva decît o perioadă ca oricare alta. Asta dacă nu se transformă într-un bîlci dezgustător de colo pînă colo. Iertaţi-mă că nu trăiesc bucuria sărbătorilor, că nu mă duc să văd luminiţele şi brazii din oraş, că nu reacţionez la spiritul Crăciunului, whatever that means. Unele lucruri pe care le pierzi sau care ţi se iau nu se mai întorc niciodată. Nu e adevărat că timpul vindecă sau că totul trece. Nimic nu trece cu adevărat vreodată. N-aş mai vrea decît să n-o mai vad tristă pe mama, să stau la căldură cu o cană de vin fiert în mînă şi cu muzica în urechi şi să vii.

Wednesday, December 13, 2006

Concert

BYRON, Yellow Club, 15 decembrie

Sunday, December 10, 2006

Ce au făcut unii de 1 decembrie

Ali, de pildă:


Wednesday, December 06, 2006

Cîntări


şi live în studio la City FM duminică după patru şi jumătate din zi

vezi www.cityfm.ro

Sunday, December 03, 2006

Distors a înviat

Aşa ne ameninţa cîndva.
Nu prea ştiam la ce să mă aştept de la al nu ştiu cîtelea debut al lui Dan Byron într-o trupă. Nu că n-aş fi ştiut ce înseamnă să-i auzi vocea desfăşurîndu-se în voie cu o expresivitate pe care n-am întîlnit-o la prea mulţi solişti vocali, dar nu ştiam la ce să mă aştept din punct de vedere muzical. În cele din urmă s-a dovedit a fi cea de-a doua mare surpriză în ultima perioadă, după Trend Off (vorbind strict cronologic). Noua trupă Byron (căci există şi o veche trupă Byron) sună foarte bine, este sigură pe ea, nu exagerează în niciun fel, îţi dă cîte un solo de chitară de să-l ţii minte, îţi dă o gură de aer cu vocea care trece cu o uşurinţă uimitoare de la volum redus, aproape şoptit la o forţă care te scoate din tine, însă e dozată exact atît cît şi cum trebuie ca să nu te deranjeze în vreun fel la ureche şi cu nişte versuri care te pun pe gînduri. Rău de tot. Şi încă un lucru care mie mi se pare foarte important şi pe care aseară l-am observat cu precădere la Byron: plăcerea de a cînta.

BYRON – Politik (cover)
Filmat de transp



"Losing control is the best when you need to forget" ('Loosing Control')

Următoarea cîntare de club: 15 decembrie, Yellow Club.