De la căldură

La televiziunea din debara, aia cu zero barat, se discută, probabil pentru a 5864-a seară consecutiv, despre incidentul - foarte important, senzaţional de-a dreptul, pentru noi toţi - în care a fost implicat Adi Minune, care are/n-are o amantă, care este/nu este soră cu nevasta, care nu e de fapt nevastă; s-o fi încurcat între ele, aşa că nu e de mirare că a tras, săracul, probabil nu mai suporta tensiunea! În partea dreaptă a ecranului este afişată o întrebare care te loveşte în moalele capului prin inteligenţa ei (asta în cazul în care nu cumva ţi se pare că nu vezi bine): "Credeţi că a tras cele trei gloanţe din cauza căldurii?" Habar n-am, asta e deja mult prea inteligentă pentru mine, însă am eu o altă întrebare: ăştia de la otv e aşa de cretini din cauza căldurii?

Incubus, boys and girls!

Am fost cu Martina (adică două insule Martinici s-au dus pe insulă) la festival. Ea îşi dorea să vadă The Cult [care au fost ok, multă energie, vocea cu personalitate a lui Astbury chiar şi după atîţia ani, Martina era în culmea fericirii - ea şi Liviu Zamora! :)), chitaristul: "Nice lake. What's in the lake? Ian: "Shit!" - very funny, aş fi vrut să ascult "Painted on My Heart"], iar eu Incubus. Au fost extraordinari, o relaţie foarte bună cu publicul, multă căldură şi naturaleţe, stil şi plăcere de a cînta. Playlist dozat în aşa fel încât să nu aştepţi prea mult piesele lor de rezistenţă, dar nici să nu le epuizeze prea curînd. Prestaţie live chiar mai bună decât mă aşteptam. Basistul îmi amintea de Erhan de scenă, iar Brandon era o amestecătură între Iggy Pop (zice Martina; şi da, a avut dreptate, chiar şi-a dat şi maioul jos!), Johnny Depp şi, n-o să credeţi, Jeff Buckley - a fost un moment în care luase chitara, rămăsese în maiou şi cădea o lumină roşie pe el, imaginea era şocant de asemănătoare cu cea lui Jeff pe scenă. Mi-au transmis o stare foarte bună, senzaţia că trece totul mult prea repede şi nici măcar nu m-am enervat că ne-am chinuit aproape o oră să găsim un taxi la întoarcere. Cum a spus Martina la un moment dat aseară, probabil cel mai viu lucru pe care-l poţi face este să cînţi pe scenă.

Are You In live la Bucureşti

Are you in?

for The Cult and Incubus? (Cokelive, Ins. Lacul Morii)
I know I am.

Mărcile lu' Jiji

După, înainte sau pe lângă Behehe TV (de la Andrei)

Un solo de exceptie!

Un artist de mare clasă, cu un mare bun simţ artistic şi care-şi tratează meseria cu foarte mare seriozitate.

aici

Noul album Chris Cornell

Ascultaţi Carry on, 2007

Concert Byron

La fix 7* luni de la primul lor concert în noua formulă, din Lăptărie (1 decembrie 2006), Byron nu prea mai are ce să-mi dovedească. Cam de la cel de-al doilea concert al lor mi-am dat seama că deja trecusem de faza în care mergeam să-i văd ca văd despre ce e vorba cu noul Byron. Acum, cînd nu mai aştept să mă convingă în vreun fel sau să-mi dovedească ceva, orice, exact asta se întîmplă. La fiecare concert sesizez cum continuă să crească, să se lege, să sune tot mai coerent şi mai firesc. Rar mi s-a părut Dan Byron aşa de luminos şi de în formă ca aseară, cu faţa şi cu vocea lui aşa de-al naibii de expresive. Muzica asta te ţine acolo, prezent tot timpul, căci nu sună niciodată la fel, dar te şi duce prin locuri care sînt numai ale tale.

ps: Pe "Lazy" mă gîndeam ce nebunie poate să dezlănţuie piesa asta într-un oarecare club într-o oarecare ţară, în vreme ce Bertrand stă între patru pereţi ai unei celule.

Ruoc on!

*Sînt 6 luni, într-adevăr, nu 7! Uite de-aia mă încurc eu şi la restul de la pîine.

La multi ani, Alternativ!