Sunday, March 30, 2008
Saturday, March 29, 2008
Thursday, March 27, 2008
Wednesday, March 26, 2008
Moda trece, moda vine
Una dintre cele mai sigure căi de a mă enerva este să mă întrebaţi ceva de genul "Unde faci revelionul?", "Ce faci de Crăciun/Paşti?". Ei, acuma e la modă întrebarea "Ce faci de summit?"
Thursday, March 20, 2008
Comunicat oficial
Flagrant
De dimineaţă la metrou, staţia Gorjului, unul dintre cei care asigură ordinea şi paza se deplasa grăbit spre ieşire cu un căţel pe care-l înşfăcase de picioarele din faţă, făcându-l să atârne destul de incomod. Lumea se uita ba uimită, ba amuzată, ba solidară. Probabil îl prinsese în timp ce încerca sa treacă fraudulos de porţi. Cu toate astea, căţelul avea o expresie foarte demnă şi pentru asta merită tot respectul meu!
Monday, March 17, 2008
Heartcore
În principiu nu mă deranjează să ascult Smart FM câtă vreme nu e în fiecare zi şi mai mult de... să zicem 2-3 ore pe zi. Răbdarea mea are totuşi o limită. Şi cum DJ şi şefă sînt numai la mine acasă (huo!), la birou nu se ascultă întotdeauna ce-mi place mie. Cică să mai schimbăm muzicile! Să le schimbăm, dară! Şi se dă pe Romantic FM. Aici ar intra emoticonu' ăla de se zgîrie pe ochi. În fine, auziţi şi voi muzici romantice:
1. Rock me after midnight/I wanna feel just like your baby/Tell me love is not for sale .... etc. (habar n-am cine cîntă, nici măcar nu-mi pasă)
2. (imediat după 1) Boys, boys, boys, I'm looking for a good time/Boys, boys, boys, get ready for my love.... tra la la la la şi tot aşa.
Mi s-au umezit ochii de emoţie. Mă rog, e de la stat prea mult în faţa calculatorului, dar sună într-un mare fel.
Saturday, March 15, 2008
Mama pune flori, eu am scos deja crema de zahăr ars la cuptor, Totosh ne studiază toate mişcările cu o atenţie incredibilă, ceea ce-l face şi mai caraghios şi mai drăguţ, muzicile curg... de multă vreme nu am mai avut activităţi atît de banale, însă aşa de calde în casă. Dacă nu mi-ar fi teamă că pe undeva vom plăti chiar şi pentru ceea ce pare atît de puţin, aş zice că azi este o zi bună pentru noi, în orice caz mult mai bună decît atîtea altele. Încă mai este greu, mereu este greu, mai ales dimineaţa cînd mă adun cel mai greu... sau cînd o văd tristă şi ştiu foarte bine la ce şi cum se gîndeşte... deşi nu o spun (aproape) niciodată, mi-este foarte dor de el aşa cum era înainte de toate astea, pe vremea cînd făceam lucruri împreună, cînd nu-şi arunca familia la gunoi şi, mai ales, pe cînd îl recunoşteam. Ei, lasă, o să mă sune în curînd să-mi spună "La mulţi ani!" şi o să răsufle uşurat că şi-a făcut datoria de tată.